Ştefan Popescu este director adjunct la Şcoala Populară de Artă din Târgu Jiu, mai este cunoscut și sub denumirea de "omul-orchestră" după ce a inventat numeroase instrumente muzicale neconvenţionale la care a cântat foarte multe melodii cunoscute din folclorul nostru.
A participat cu creația sa digifonful la celebrul concurs ”Românii au talent”, a ridicat publicul în picioare cu prestația sa, a primit aplauze la scenă deschisă, a trecut în etapa următoare, dar din motive independente de voința sa nu s-a putut prezenta în etapa următoare a concursului de televiziune. Momentan este în pragul pensionării, dar din cauza câtorva politruci plantați pe funcții de factorul politic nu își poate continua activitatea sa profesională.
Ce însemnă profesia pentru Ștefan Popescu?
Școala Populară de Artă este a doua mea familie, pe lângă elevii mei, clasa de nai și de fluier, pe care am înființat-o în anul 1974, am 41 de ani de când am înființat aceste două clase, nu va pieri niciodată naiul și fluierul în județul Gorj, sunt peste 200 de fluierași și naiști în județul Gorj. Au trecut mii de copii prin mâinile mele de dascăl și mă bucur că i-am avut în foarte multe festivaluri și spectacole și au câștigat numeroase premii.
Ce instrumente ați creat?
Pe lângă cele 35 de instrumente și pseudo-instrumente, eu am mai făcut și un doctorat în domeniu. Vreau să vă spun că am cântat și la morcov și la paie; am fost cu morcovul și la televiziune iar sticla cu țuică este creația mea.
Păi și cum, suflați în morcov?
Da, bineînțeles, contează lungimea morcovului, gaura și grosimea, pentru că mulți zic de ce degetul acesta din mijloc îl folsim? Păi pentru că acest deget este cu un semiton sau un ton mai jos decât celelalte, cel puțin eu așa cânt melodia ”Di, di, di, murgule, di!”
Instrument mai lung sau mai scurt?
Cum e treaba cu digifonful?
Digifonful mi-a adus un succes foarte mare, m-au sunat din Belgia și Olanda și am comenzi acolo pentru acest pseudo-instrument. Mai ales pe Internet și Youtube am foarte multe vizualizări. (n.red. Într-adevăr, în forumul dezbaterilor de pe Yotube sunt câteva discuții academice de înaltă erudiție și specific profesional. Vă prezentăm câteva sfaturi și opinii ale iubitorilor de frumos și digifonf: ”Eu mi-am pierdut degetul mijlociu într-un teribil accident.... credeți că voi fi pregătit să cânt la așa ceva?”, la care un sfetnic binevoitor, cunoscător ale tainelor meseriei, îi răspunde cu amabiltate și pricepere: ”Bineînțeles, însă trebuie să insiști mai tare cu limba”. Un altul se arată foarte interesat de principiul de funcționare: ”Trebuie să scuip în palmă sau se udă singur instrumentul?”; sau un altul care, probabil nu și-a mai luat pastilele și nu a mai fost la psiholog de ceva vreme ”Digifonf e prescurtarea la fonfoloanca digitală?”, bineînțeles și ne oprim deocamdată aici cu aceste dezbateri cu privire la industria muzicală).
E lipsă de digifonf în acele țări?
Normal, doar e creația meau și eu știu cel mai bine cum se face; e practic lipsă în toată lumea de acest pseudo-instrument. Cine are nevoie de digifonf să apeleze la mine. Eu fac mărimea potrivită fiecăruia, totul depinde de lungimea pseudo-instrumentului, sigur că da. Cu cât e mai lung digifonful, cântă mai jos și cu cât e mai scurt, cântă mai sus.
Și cum e indicat să fie: unul mai scurt sau unul mai lung?
Nu este o anumită mărime standard, totul depinde de preferințe, poate unul îl vrea într-un fel, altul altfel, nu pot eu să știu ce își dorește fiecare.
Apreciază doamnele și domnișoarele digifonful dumneavoastră?
Da, asta este o întrebare cu tâlc, mi-ați adresat-o pentru că nu doamnele și domnișoarele sunt vizate de acest instrument ci, în general, bărbații cântă la acest instrument, dar, desigur, o pot face și ele, dar cu condiția să aibă ureche muzicală. Nu mergem pe alte căi, pentru că mulți zic că dacă folosești degetul mijlociu să îl bagi în gaura digifonfului e un semn obscen, dar nu este așa pentru că altfel nu ai cum să cânți. Deci eu fac melodia cu degetul în gaura mea! (n.red. a pseudo-instrumentului).
Andreea Stanciu